Timp de decenii, europenii au cedat statului până la jumătate din salariu în schimbul unei promisiuni simple: pensionare la 60 și ceva de ani, cu un venit sigur și decent, garantat pe viață. Promisiunea a supraviețuit crizelor, guvernelor și reformelor amânate, notează Wall Street Journal. Aritmetica din spatele ei, mai puțin.
Un studiu publicat în Oxford Bulletin of Economics and Statistics arată că, în mai multe mari economii europene, statul a ajuns deja aproape de limita maximă pe care o poate strânge din taxarea muncii pentru a plăti pensiile – iar țările cu cele mai generoase sisteme sunt exact cele mai aproape de acest plafon.
Arhitectura tradițională a securității sociale europene este prinsă între finanțe publice epuizate și o populație care îmbătrânește rapid. Statul social care a oferit acoperire de la naștere până la bătrânețe, și pe care generații întregi l-au considerat de la sine înțeles, a devenit centrul unei incertitudini care produce, de la un capăt la altul al continentului, valuri de frică și furie. Lucrătorii tineri își exprimă acum deschis îndoiala că vor mai primi vreodată o pensie. Pensionarea se transformă dintr-un drept evident într-un obiectiv vag și îndepărtat.
În centrul problemei stă contractul generațional nescris pe care se bazează majoritatea sistemelor europene: lucrătorii de azi plătesc pensiile celor de ieri, în așteptarea ca lucrătorii de…
Citește mai mult pe Hotnews.ro
Sursa https://www.hotnews.ro