Europa, SUA și Canada folosesc instrumente diferite pentru a-și alege lucrătorii străini, pentru a le reglementa șederea și a le recunoaște calificările. Ce arată comparația și ce înseamnă pentru companiile care recrutează internațional, inclusiv cele din România?
Comisia Europeană prezintă „EU Talent Pool” ca răspuns la lipsa de forță de muncă din Uniune, iar Canada își justifică planul de imigrație prin nevoia de a acoperi deficitele din ocupațiile cu cerere mare. Cu toate acestea, regulile nu devin mai relaxate, ci mai selective: statele își aleg mai atent lucrătorii și urmăresc mai de aproape ce se întâmplă cu aceștia după sosire. Întrebarea de fond devine, peste tot, aceeași: ce poate face, concret, lucrătorul străin după ce a primit permisul de ședere?
Selecția contează mai mult decât volumul
Canada face distincția între șederea temporară, pe baza unui permis emis în scop de muncă sau de studii, și rezidența permanentă. Planul pentru 2026–2028 reduce țintele pentru noile sosiri temporare, de lucrători și studenți, la 385.000 în 2026, la 370.000 în 2027 și 2028, dar menține la 380.000 pe an ținta de noi rezidenți permanenți. În 2027 și 2028, 64% dintre aceștia ar urma să fie selectați pe criterii economice, iar restul pentru reîntregirea familiei, ca refugiați sau din motive umanitare.
În SUA, numărul vizelor de muncă H-1B pentru specialiști este limitat anual, iar…
Citește mai mult pe Hotnews.ro
Sursa https://www.hotnews.ro