Pe 24 octombrie 1929, la prânz, Thomas Lamont, partenerul de rang cel mai înalt de la J.P. Morgan, le-a spus jurnaliștilor că la bursă existaseră „vânzări puțin dificile” și că situația era „una tehnică, nu una fundamentală”. În aceeași zi, consiliul guvernatorilor Bursei din New York spunea altceva: „Niciun om și niciun grup de oameni nu pot cumpăra toate acțiunile pe care publicul american le poate vinde.” Aceasta este povestea Joii Negre.
Dimineața începuse cu mii de oameni strânși pe Wall Street înainte de deschidere și cu polițiști cu bâte trimiși „în caz că sunt probleme”. Clopotul a sunat la ora 10, iar vânzările au venit în val. La început erau lichidări forțate ale clienților care nu-și puteau acoperi apelurile în marjă. Apoi a venit panica: multe titluri nu mai aveau niciun cumpărător, la niciun preț. Telefoanele aveau o întârziere de aproape o oră. La sfârșitul zilei, banda de cotații a rămas în urmă cu peste patru ore și a afișat ultima tranzacție la 19:08. S-au schimbat în acea zi 12.894.650 de acțiuni, un record în istoria bursei.
Răspunsul a venit tot de la Morgan. Lamont i-a chemat la Wall Street nr. 23 pe șefii marilor bănci din New York. Într-o întâlnire de douăzeci de minute, fără notițe, cele cinci bănci prezente au pus câte 20 de milioane de dolari într-un fond care urma să cumpere acțiunile cele mai lovite. Li s-a alăturat apoi First National…
Citește mai mult pe Hotnews.ro
Sursa https://www.hotnews.ro