În noiembrie 2006, Henry Mosley a aflat cum funcționa, de fapt, minunea pe care o vindea investitorilor. Era directorul financiar al Theranos de opt luni. Condusese departamentele financiare a patru companii de tehnologie și listase două dintre ele la bursă. Văzuse demonstrația de nenumărate ori: o înțepătură în deget, câteva picături de sânge, un cartuș de plastic cât un card bancar, o cutie cât un prăjitor de pâine, apoi un rezultat pe ecran. Rezultatul apărea mereu.
Acum cofondatorul Shaunak Roy îi explica de ce. Sistemul era „un fel de loterie”: uneori dădea un rezultat, alteori nu. Așa că echipa înregistrase un rezultat dintr-o rulare reușită și îl afișa la finalul fiecărei demonstrații. Nici prezentarea de la Novartis, din Elveția, care trecuse drept un triumf, nu fusese altfel: unul dintre cele două aparate se stricase, iar echipa de acasă trimisese un rezultat fals.
În aceeași după-amiază, Mosley a intrat la Elizabeth Holmes, fondatoarea de 22 de ani. Theranos tocmai strânsese 32 de milioane de dolari, la o evaluare de 165 de milioane. Mosley i-a spus ce credea: „I-am păcălit pe investitori. Nu putem continua să facem asta.” Carreyrou descrie cum expresia ei s-a schimbat ca la apăsarea unui întrerupător. „Henry, nu ești un jucător de echipă. Cred că ar trebui să pleci chiar acum.”
Mosley a fost concediat pe loc. Omul care a pus prima întrebare corectă a fost primul care a plecat….
Citește mai mult pe Hotnews.ro
Sursa https://www.hotnews.ro